Ne grabim. Nu avem destul timp...Alergam incontinuu, agitati, stresati, presati de lipsa de timp. Chiar daca o secunda s-ar dilata si ar dura cat un minut, chiar daca japonezii ar inventa o pilula care sa permita omului sa traiasca 10000 de ani, tot am resimti aceasta acuta lipsa a timpului.
Oriunde ne-am duce, ne grabim. Nu mai gasim timp sa vizionam un film bun, sa ‘savuram’ o carte buna. Suntem atat de prinsi si de ocupati incat nu mai avem timp sa il ascultam pe interlocutorul nostru, ‘asa ca ne mai auzim, vorbim, poate chiar iesim la o cafea sa mai povestim, dar nu stiu cand, sunt extrem de prins momentan, dar ne auzim, ciao !’
Nu mai avem timp sa ne bucuram de o zi calduta de primavara cu adiere inmiresmata, de o ploaie racoroasa intr-o zi toride de vara, de o plimbare tomnatica pe straduta plina de frunze fosnitoare, de concertul dat de fulgii de nea ai primei zapezi care acopera peisajul cenusiu.
Nu mai avem timp sa privim un cer aproapa senin, cu doar un nor pufos ce are o forma caraghioasa. Ar putea fi un arc, sau parca seamana cu o inima...Ar putea fi orice si-ar dori imaginatia noastra sa fie, dar din pacate pana si ea este in criza de timp, caci acea forma pufoasa seamana a naibii de tare cu un ceas care ticaie din ce in ce mai repede pana ce ajunge la fatidica secunda a declansarii alarmei ce ne aminteste ca...nu mai avem timp : pentru dumnezeu, pentru ciocolata calda cu frisca si povestiri alaturi de un vechi prieten, pentru duminica in familie alaturi de cei dragi, pentru a cunoaste, pentru a invata, pentru a ajuta dezinteresat pe cel care ne solicita sprijinul. Nu mai avem timp nici pentru noi.
Eul : Esti fericit ?
Eul : Ce iti veni cu intrbarea asta ? Bineinteles ca sunt, de ce nu as fi ?
Eul : Chiar mi-as dori sa te cred. Dar nu pot.
Eul : Oricum, fericirea e ceva complex. Cine poate zice ca este cu adevarat fericit? Recunosc… fericit e mult spus….mai degraba multumit, deci tot este oki, nu?
Eul : Esti multumit?
Eul : Nu cred ca pot sa spun ca sunt nemultumit, deci ..
Eul : Nu ti se pare amuzant ca reusim sa ne facem timp pentru o mie de chestiuni care nu ne intereseaza in mod deosebit si care intretin aceasta stare de ‘nu pot zice ca sunt nemultumit’, in schimb suntem complet incapabili sa alocam timp pentru ceea ce ne intereseaza cu adevarat, pentru ceea ce ne dorim si care ne-ar putea aduce mult dorita stare de ‘multumire’ ?
Eul : Sincer... nu inteleg de ce avem aceasta discutie. Care este rostul ? Mi se pare copilaroasa, ca sa nu mai mentionez si faptul ca nu am timpul necesar acum. Si daca eu nu am timp, nici tu nu prea poti avea, ca esti tot eu...
3 comentarii:
genial....nu am cuvinte...genial!
Hm... atunci când cineva refuză să poarte o discuţie despre ceva, orice, e clar că are o problemă cu acel subiect. Despre timp vorbesc cei cărora le pasă de trecerei lui, cei care îl trăiesc pur şi simplu ajung uneori să se grăbească. Spre ce?
"Avem timpul in maine de ce sa-l lasam sa se scurga printre degete".asta ca sa ma citez:)ai citit probabil postul....ce sa zic.timpul-prieten sau dusman?in cazul in care sunt coechipier,nu inamic!;)
Trimiteţi un comentariu